By Silvian

I

Străin de mine însumi când mă cunoşteam am fost

La fel ca iataganul ce pe turc în stânga-l poartă

La fel ca noi ce luăm visele cu două mâini de toartă

Şi le turnăm oriunde, ştiindu-le mai dinainte pe de rost.

II
i-auzi minciuna pacoste a mântuirii

dragoste a izbăvirii

coastele mele mă impung necontenit

spre locul lor de-adunătură

spre dejucatul lor iadeş turtit

şi ca o coastă-mi este cerul cuvertură

cu care mă strange-n pielea şerpii

şi m-adună ca pe ape

cum se-adapă lapţii-n gură

-minţi minţi minţi îmi strigă calciul

iarăşi minţi o cruce gripată îmi spuse

şi două sape care

se-ngropau una pe alta

sub maldăre de tuse

III
Întrebat am fost

Dacă am întrebat

Dacă am fost

Plâns după moarte.

Eu am răspuns,

Normal,

Că foarte.

27.03.2009

Popularity: 12%