Romanul nu-i mai neamt, ca nu vrea si pentru ca stie el mai bine ce-i de facut cu poluarea.

“Mediu, care mediu? Pai ce, noi ne impotrivim maniei lui Dumnezeu? Stapanim noi vremea, dam noi ploaie sau caldura cand vrem? Nuuu… Asa ca ce sa facem noi? Ne rugam sa ne mai ierte pacatele si sa ne dea zile… da-i satul si el de atatia nenorociti. Daca stia El ce se alege, lasa maimute nu oameni p-aici, ca alea macar erau animale.”

Asa scapa romanul de dojeni. “E batran, lasa-l domnule in pace! N-ai treaba?”

“Si-a trait traiul, si-a mancat malaiul!” zice un altul cam de aceea-si pensie, “ce-i mai pasa lui!”…

Iar noi, acestia care uneori ne intrebam pentru ce ni se opresc atat de multi bani din salarii, pentru solidaritate cu cei ce ne-au “facut mari”, ne plecam capetele si rusinati, tot noi, ne cautam de drum refuzand sa mai privim in jur.

Au trait bine, unii inca o fac! Noi, nu si cu siguranta (realism nu pesimism) nici in viitor, nu vom mai repara stricaciunile facute de inaintasii nostri.

Nu tinerii de azi au distrus planeta si nici cei de maine nu o vor mai salva!

Am inteles, dar oare nu e dovada de lasitate sa renunti la lupta? In ceasul al doisprezecelea, in loc sa petreci si sa mori amortit nu mai bine ai incerca sa-ti schimbi norocul? Sfarsitul lumii, se petrece in fiecare zi, din 7 in 7 ani suntem alti oameni, suntem noi intr-o alta dimensiune dincolo de timp.

Ma dezgusta gospodina care isi arunca gunoiul pe geam pentru ca ghena este in spatele blocului si nu avem lift.

Ma dezgusta si obezul care mananca ceapa cu slanina si arunca resturile in vasul de WC ca sa se amuze pe seama celor de la parter.

Ma doare atunci cand stiu ca pustii din fata blocului au crescut pe ritmuri de “imi bag…” si “imi scot…” iar partea cu reciclarea, cu educatia moral-civica de alta-data nu mai inseamna decat o notiune ce poate fi cautata la nevoie, pe goagal sau prin almanahele din ‘80.

Vecinului vostru care strange tot felul de vechituri in debara, cum ii mai merge? Sunt copiii lui nu? Daca intr-o zi se strica ceva, de unde sa ia ce-i trebuie?

Flyere, ziare, cataloage, fete de politicieni, mucuri de tigari, cotoare de mere si cine stie cate altele, se leaga frumos cu guma sub picioarele noastre, in fiecare zi. Nu le mai observam deja si ni se par normale.

De cate ori nu ati vazut pubele goale dar cu gramezi de gunoi sub ele? De cate ori ati vazut oameni care cunosc simbolurile culo

rilor de pe europubele sau care le si respecta? Multi striga intrigati “Bataie de joc pe banii mei! Ce noi suntem Nemti?”

Eu personal, multumesc tuturor acelor oameni saraci, acei tigani injurati zilnic pentru ca striga cat ii tin gura, pe strazile Bucurestiului, “Fiare vechi luam! Lemne luam! Hartii luam! Plastice luam!” Le multumesc si celor care nu fura suruburile de la macaze ci aduna cutiile de bere aruncate pe geam din InterCity, celor care strang toata maculatura indesata in cutiile postale, celor care dupa concertele din piete aduna PET-urile si paharale de plastic, cat si celor care fac comert cu telefoane mobile reparate.

Pe acestia din urma nu-i vede nimeni! Nu-i plateste statul si nici nu apar pe copertile revistelor sau in prime

time pe sticla. Supravietuiesc datorita neglijentei noastre, un cerc ciudat, aproape inuman, dar pe care nimeni nu e dispus sa-l schimbe.

Ce facem ca sa schimbam viitorul?

Popularity: 6%