Puritate furata
Pamanatul este asa cum multi il stiu… cel pe care pasim… dar intr-o zi nemaidorind ca nimeni sa-l calce, s-a ridicat si a plecat in cautarea Marii… Cum tot mergea, mergea si vazand ca nu o gaseste s-a intors si s-a asezat la locul lui. Aici a vazut MAREA. Uimit s-a dus la ea si a atins-o. El nu stia ca ea este cea care avea sa-i aduca mai tarziu… Surprins a vrut ca Marea, cu valurile ei sspumegand iubire, caldura si sinceritate sa fie numai a lui. Au petrecut impreuna clipe de neuitat. S-a lasat vrajit de mangaierile ei. Marea ii arata pasii spre suferinta, dar el indragostit credea ca sunt pasii spre fericire. Covorul de cuvinte creat prin petalele unui trandafir a fost fericirea. Fiinta cu suflet, ale carui sentimente au fost niste petale de orhidee, este acum singura… Un suflet bun, ale carui sentimente au fost ucise,este acum doar scrum. Pamantul si marea au fost iubiti. El iubea cu pasiune, ea iubea cu incredere. Pamatul are flori, arbori, iarba, animale toate acestea fiind ale fiintei cu suflet. Marea are stanci reci si valuri mincinoase, chiar daca par frumoase. Pamantul s-a lasat adulmecat de frumusetea valurilor si s-a daruit cu totul acestora. Marea a fost vrajita de tot ce insemna Pamant. Ea il privea cu incredere, el cu pasiune. Acesta este doar motivul pentru care Marea si Pamantul nu au mai format cuvantul “ noi “ ci doar “ el “ si “ ea “. Pasiunea de nastavilit, imbraca Marea si cerul cu o mantie de petale rosii ale unei gradini cu trandafiri. Aceasta gradina avea si un trandafir alb, ce mai tarziu avea sa se transforme… Increderea a incercat a inveli cerul si Pamantul, dar nu a reusit. In momentul in care Pamantul s-a daruit cu totul Marii, decorul se schimbase: trandafirii plangeau, copacii erau morti in bataia vantului, totul se daramase, nimic nu mai era la fel. Dar ceea ce crease Marea in fata Pamantului – un Univers mirific, o lume fara probleme – nimeni nu a putut darama – pana cand trandafirul alb din gradina se transformase in stea. Marea afland s-a impotrivit ca Pamantul sa mai priveasca cerul si il tinea acoperit cu un val de matase neagra. El incepuse a se inneca in propria durere, simtea cum totul se naruie in jurul lui si s-a zbatut pana a reusit a scoate capul din val si atunci a privit cerul. Vazand lumina stralucita a stelei, a vrut sa o atinga. S-a indreptat spre ea, pe un drum alb, cu multe flori, lumini aurii si argintii, totul era ca un vis. Ajuns la stea, aceasta ii spuse cum este Marea… ascultand de stea, Pamantul a vazut cum totul era mai colorat, cum pasarile ciripeau din nou la primele raze de soare, cum gargaritele simteau firul ierbii, cum privirea ii era din ce in ce mai stralucitoare. 20.10.2002 Popularity: 6% |
Loading ...
